|
|
(4403) faĭn (rom. fain) dobro faĭn [akc. faĭn] (pril.) — dobro, odlično, fino, lepo ∎ tuot a fuost faĭn, ń-am pitrekut rău frumuous — sve je bilo dobro, proveli smo se vrlo lepo ∎ a fakut koļașă bună, a śinat faĭn, șî s-a kulkat să duarmă — napravili su dobar kačamak, večerali lepo, i legli da spavaju ♦ var. faĭno ♦ sin. bun [Por.] Etimologija: nem. fein Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE fáin, -ă adj., adv. (pop; fam., iron.) 1 adj. Fin; foarte bun. O mâncare faină. ♦ Ales, minunat, de calitate. Dar și pândarii tăi, faini bărbați, n - am ce zice! (REBR.) 2 adj. Distins, elegant. Și - a cumpărat o rochie faină. 3 adv. Foarte bine, foarte frumos. Vorbește fain. • pl. -i, -e. / < germ. fein. Sursa: DEXI (2007) Link : fain |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||