     
|
|
(5216) pipaĭală (rom. pipăială)  pipanje [imenica]pipaĭală (mn. pipaĭaļe) [akc. pipaĭală] (i. ž.) — pipanje, dodirivanje ∎ kînd iș în ńegura bîznă, puoț să mĭerź numa la pipaĭală — kad si u mrklom mraku, možeš da ideš samo na pipanje [Por.] ∞ pipăi Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE PIPĂIÁLĂ, pipăieli, s. f. Acțiunea de a pipăi; pipăit. De multe ori pipăi un lucru... și din pipăială nu - l cunoști. La TDRG. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : pipăială |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||