   
|
|
(5322) puțî (rom. puți)  smrdeti [glagol]puțî (ĭuo put, ĭel puće) [akc. puțî] (gl.) — smrdeti ∎ puće śuava śe are muruos grĭeu șî urît — smrdi nešto što ima težak i ružan miris ∎ ńiś nu puće, ńiś nu mirusă — niti smrdi, nit miriše ∎ puće ka mortaśina — smrdi kao mrcina [Por.] Etimologija: lat. *putire (= putere). Grupa reči: Priroda uopšte; materijal; proces; svojstvo [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE PUȚÍ, put, vb. IV. Intranz. A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. ◊ Expr. A puți locul sub cineva sau a - i puți cuiva urma, se spune despre cineva foarte leneș. A puți a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa. Parcă îi tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemulțumit. A - i puți a... = a simți miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A avea ceva în cantitate mare, a fi plin de... Pute piața de mere. – Lat. *putire (= putere). Sursa: DEX09 (2009) Link : puți |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||