Narodna književnost Vlaha: kartica zapisa, obrađena: 08.08.2017.

ĐESKÎNĆIK ĐE МÎRZĂ KU ŚURU

Ku śuru s-a fakut đi urîśuńe.
Kînd vrĭeĭ să baź mîrză în vro kasă, kare – să ḑîśem – kată đi la ćińe fańină înprumut, tu śerń fańina pin śur, ama o tuorń în trastă pi đi napuoĭ, pista buśu kuruluĭ, şî în trasta-ĭa înkiḑ şî un mîţ ńegru. Pļeś la veśiń, şî la vrun luok pitulat slubuoḑ mîţu đin trastă, şî ḑîś:

– Ur! Ur!

Ku fańină śerńită pin śur,

Pitrekută pi la kur,

Să tuńe mîrza în kasa lu [kutare]!

Sî sa mîrzaskă păn’ la îńekaturĭ!

—

BAJANJE REŠETOM ZA OMRAZU

Sa rešetom se bajalo za omrazu.

Kad hoćeš da uđe mržnja u neku kuću, koja - na primer - traži od tebe brašno na zajam, ti proseješ brašno kroz rešeto, ali je u torbu sipaš iza leđa, preko guzova, i u torbu zatvroriš i jednu crnu mačku. Pođeš kod komšije i na nekom skrovitom mestu pustiš mačku, i kažeš:

— Ur! Ur!

Sa brašnom prosejanim kroz rešeto,

Sipanim preko guzova zadnjice,

Nek uđe mržnja u kuću [toga i toga],

I nek se od mržnje ko psi podave!