  
|
|
(5671) śep (rom. cep)  čep [imenica]śep (mn. śepurĭ) [akc. śep] (i. s.) — čep, zapušač ∎ śep ĭe astupuș ku kare s-a-nkid găuriļi — čep je zapušač kojim se zatvaraju rupe ∎ śep đi ļemn — drveni čep ♦ var. śiep ♦ sin. duop, astupuș [Por.] Etimologija: lat. cippus Grupa reči: Zanati, alati, tehnika, oružje, mere, brojevi, poslovi, aktivnosti [=493 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupă gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaură a butoiului în care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buți = a începe o bute plină de vin (sau de alt lichid). 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care crește ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă. 4. Proeminență (cilindrică) la periferia unei piese, tăiată astfel încât să se potrivească într-o scobitură din altă piesă. ♦ Capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare. – Lat. cippus. Sursa: DLRM (1958) Link : cep |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||